Din 1945, Japonia şi-a cerut scuze altor naţiuni asiatice, însă, totodată, a ţinut să prezinte şi efectele bombei atomice, în propriile manuale de istorie.

La 7 decembrie 1941, 353 de avioane de luptă japoneze, lansate de pe şase portavioane, au distrus cea mai mare parte a flotei americane din Pacific, la Pearl Har­bour, Haway. În acea dimineaţă, 2.402 americani au fost ucişi. Până la 11 septembrie 2001, acesta a fost atacul cu cele mai multe victime, asupra unei ţinte de pe teritoriul american. Însă, 67 de ani şi trei generaţii mai târziu, amintirile pălesc. Unii japonezi încearcă chiar să rescrie istoria ţării lor. Recent, şeful Forţelor Aeriene Japoneze, generalul Toshio Tamogami, a fost dat afară de premierul Taro Aso, după ce a câştigat premiul întâi într-un concurs, cu un eseu istoric, în care avansa idei „interesante“. Printre altele, generalul Tamogami a scris că preşedintele Franklin Roosevelt a păcălit Japonia să atace la Pearl Harbour, că de fapt Japonia nu ar fi intenţionat să pună la cale nicio agresiune şi că, dacă Japonia nu ar fi luptat, ar fi devenit „o colonie a statelor albe“. Asta este o bună ştire pentru cele 15 milioane de chinezi, coreeni, filipinezi şi alte naţionalităţi care au luptat împotriva japonezilor şi au murit. Generalul Tamogami nu este însă singurul care crede aceste lucruri. Mulţi membri ai armatei japoneze sunt deranjaţi de restricţiile impuse, de propria Constituţie, ceobligă Japonia să menţină numai o forţă de apărare. Din 1945, Japonia şi-a cerut scuze altor naţiuni asiatice, însă, totodată, a ţinut să prezinte şi efectele bombei atomice, în propriile manuale de istorie, fără a fi atentă la ce a urmat după acel eveniment. Japonia nu este singurul stat care rescrie istoria. Practic, fiecare ţară implicată în cel de-al Doilea Război Mondial a dezvoltat propria versiune a conflictului. În Rusia, povestea a ceea ce ei numesc „marele război de apărare a ţării“ nu aminteşte deloc de pactul dintre Hitler şi Stalin sau despre motivele pentru care germanii au pus capăt înţelegerii şi au mărşăluit către Moscova. Germanii au fost oneşti în asumarea vinei. Studenţii continuă să facă vizite la centrele de concentrare naziste. Austriecii se autointitulează „primele victime ale nazismului“, însă uită de cele două milioane de austrieci care l-au aplaudat pe Hitler când acesta a intrat în Viena. Cei care neagă Holocaustul susţin că taberele naziste nu au existat niciodată în realitte. Într-un bestseller recent de Pat Buchanan, aflăm că de fapt Winston Churchill a fost cel care a forţat începerea celui de-al Doilea Război Mondial.